![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Femei, oameni si tigani | Pagina principala | Credinta la romani, ca un carnat stricat »
O zi obisnuita in Bucuresti
Scris de Alex Sima | 23, 10, 2008
***** Dimineata in Militari, miezul zilei in Regie, dupa-masa in Bucurestii Noi, pe inserate in Floreasca, iar in cele din urma, noaptea in Rahova. Un traseu pe care il recomand oricui vrea sa afle cat de miraculos e Bucurestiul. Faptul ca toate clasele sociale se intalnesc in interiorul unei arii restranse poate va e cunoscut. Dar ce poate nu va e cunoscut: indiferent de salarii, sau chiar de lipsa acestora, oamenii dovedesc mereu, cu usurinta, daca au sau nu cei 7 ani de acasa.
***** In Militari, o nebuna urla zilnic in fata unui bloc. Inteligibil, dar urla. Probabil unii o folosesc drept ceas desteptator. Altii, mai stresati din fire, sau poate doar din nevoia de afirmare, o altoiesc strategic prin partile esentiale, in timp ce o injura pastrand acelasi nivel sonor ca si ea: “Taci fa proasta dracului. Sa-mi bag, sa-ti dreg, sa-ti fac.” Jap!
***** In Regie, unde renovarea caminelor continua, desi ar fi trebuit sa se incheie lucrul inca de cand au inceput cazarile, de muncitori nu s-a prins nici o farama de inteligenta, in ciuda companiei selecte de care au parte. Incearca sa omoare trecatorii, aruncand caramizi, sticle, resturi din cladiri, si cam tot ce le pica la mana in capul celor care au proasta inspiratie sa treaca prin zona. Ca mine. Intru pe gang, ajung la capat, aud un zgomot dubios in apropierea mea si apoi simt cum imi cade nisip in cap. Fac un pas lateral si imi salvez neuronul, pentru ca dupa nisip urmeaza obiecte mai contondente. Toata gasca de muncitori matura schelele proprii. Ii durea pe baieti fix in proverbiala basca ca pe jos mai trece lume. Nu exista copertina, nu exista pasaj de protectie, nu exista un jgheab cu un container la capat. Toate resturile sunt aruncate manual in strada. Nimeni nu sta jos sa avertizeze nesabuitii care circula per pedes. Un “vedeti ba ca pica” ar fi util.
***** In Bucurestii Noi, intre trotuar si blocuri e zona de razboi. Se lucreaza la conducte. La toate conductele. Cel putin asa cred, pentru ca totul arata de parca ar incerca sa dezgroape piramidele. In putinele zone in care devastarea nu a ajuns pe trotuar, sunt parcate masini. N-ar fi cine stie ce lucru iesit din comun, doar ca prapastiile nu sunt semnalizate si ma intreb ce fac oamenii noaptea. Nu e iesit din comun nici faptul ca absolut nimeni nu lucra in, prin, langa sau macar prin preajma lor.
***** In Floreasca, printre avalansa de Porsche si Ferrari, se strecoara uneori cate-o Dacia papuc, ticsita cu diversi mici intreprinzatori, cu sculele aferente. Ei ajuta la intretinerea Parcului Floreasca, pentru ca orice obiect de fier este imediat desprins din locurile de bastina. Si culmea, baietii fac inca un serviciu aproape gratuit pentru comunitate, pentru ca nu le lasa insirate, ci le iau cu ei in masina. Probabil le duc intr-un loc mai bun. Singura plata pentru vandalizarea “pe fata” a parcului este suma obtinuta din vanzarea fierului. Eu zic ca e pacat si ar trebui sa-i plateasca primaria. Chit ca e fier nou, nu fier vechi, daca se loveste vreun copil mic? Sa militam asadar pentru parcuri lipsite de fier.
***** La Aviatorilor, mi-am dat seama ca intre cativa dintre bancherii ce lucreaza intr-un zgarie nori si muncitorii care lucrau la renovarea caminelor, nu e mare diferenta in gandire. Pentru ca bursucii la costum iesisera la fumat pe “terasa”, si ma uitam cum scrumau cu nonsalanta in capul trecatorilor. Daca balcoanele respective au fost declarate zone pentru fumatori, si daca aveau scrumiere, n-am vazut de la distanta. Am vazut doar cum marlanii se distrau pe cat de mitocanesc e posibil. Dar ce sa-i faci, asa e cand ajungi la inaltime, ii tratezi cu sCURm pe cei de sub tine. Ce gay suna. Bine macar ca le era serviciul intors de cei de la etajele superioare, care scrumau si ei, dar din cauza efectului de cadere, de care sinucigasii si cascadorii stiu, nu pe pietoni, ci pe confratii de la etajele inferioare. Sa-ti pui cenusa (scrum) in cap a devenit un lucru comun in ziua de azi, si nu intotdeauna facut in urma unei alegeri personale.
***** In Rahova, incredibil, zeci de muncitori… muncesc. Roiesc pe fiecare strada, mai ceva ca albinele cand au dat de polen proaspat dupa o iarna lunga. Problema, nu pentru mine, ca n-am masina, asa ca ma gandesc la soferi, e faptul ca nu lucreaza la strazi in sine, ci la borduri. Da, desi in zona strazile arata jalnic, iar unele sunt chiar neasfaltate de ani buni, cu gropi in care te poti scalda cand ploua, se inlocuiesc bordurile. Cam de cateva saptamani bune tot sunt trezit dimineata de miscarile blocului. Si nu glumesc, atatea picamere lucrand concomitent dau senzatia de cutremur. Cel putin mi-au dat-o mie, cand a inceput patul sa tremure sub mine. Asadar, daca vrea cineva sa faca un material mai maricel pe aceasta tema, il invit in cartier. Dupa atatia ani, metodele de facut bani raman aceleasi. Ma intreb a cui e firma care a facut bordurile alea imense ce ar fi putut foarte bine sa fie folosite la Marele Zid. Domnu’ Vanghelie, serios acum, ar fi mai bine sa asfaltati strazile. Ca “n-are cum sa ajunga jurnalistii in perimetru sa dea la stiri”.
***** O zi obisnuita in Bucuresti.
Subiecte: Execrabil, Ganduri, La furat, Peripetii, Personal | 1 Comentariu »
23, 10, 2008 la 4:58 pm
e, acum exista Bucuresti 3D si Bucuresti 5D