![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Vesti si povesti | Pagina principala | Cu televizorul ati stricat metroul »
Tudor Gheorghe in Omul din La Mancha
Scris de Alex Sima | 12, 11, 2008
***** Asadar, sa va povestesc despre Omul din La Mancha. Sau Tudor Gheorghe aka Miguel de Cervantes aka Don Quijote aka Omul din La Mancha. Pornesc de la ideea ca stiti cine e Don Quijote. Daca nu va aduceti aminte, va dau un indiciu: mori de vant (Sa nu aud comentarii destepte despre “morti de vant”). Daca nici acum nu stiti, rusine. Puneti mana si cititi cartea. Sau macar asta.
***** Si cum spuneam, am fost la spectacol. Dar inainte de asta, am luat bilete. In plic, spre nenorocul meu. Si nu le-am verificat. Daca le-as fi verificat, as fi vazut ca erau pe data de 3 si spectacolul a fost pe 6. Eh, mici detalii. Ajungem cu chiu cu vai la Sala Palatului. Certat de zor, am lasat aparatul acasa, si speranta (ca vom vedea piesa de pe scaun) la intrare. Intrare de care am trecut relativ usor, pentru ca da, ce surpriza, cine s-ar gandi sa se uite la data de pe bilete?
***** Ne ducem cu jalba la plasatoare:
– Stiti, noua ne-a dat bilete in alta zi si probabil pentru azi are cineva aceleasi locuri. Cum sa facem?
– As vrea sa va ajut dar nu am cum. Stati si voi pe ce locuri vedeti ca sunt libere, daca mai raman.
***** Dupa 10 minute de deliberari, mai intrebam o plasatoare care ne spune sa stam linistiti, ca nu s-au vandut biletele si or sa ramana multe locuri goale. Ne ducem, pana una alta, pe ale noastre.
***** In fata noastra, o mumie cu palarie si sotul, un exemplar reusit de muzeu. Asteptam sa inceapa piesa ca elevii care copiaza si se tem sa nu fie prinsi. Sa nu cumva sa vina cineva si sa ne dea la o parte de pe locuri. Aiurea, un sfert de sala e goala. Randul nostru, in special, e chiar plesuv, asa ca ne miscam cateva locuri in stanga, sa eliberam campul vizual de palaria mumiei.
***** Pe locurile noastre vechi se aseaza un cuplu care statea pe margine. Ea se aseaza in spatele exponatului, dar individul fiind pe atat de inalt pe cat e de batran, nu vede nimic si ii zice partenerului sa faca schimb de locuri. Moment in care s-a petrecut cea mai amuzanta chestie din seara respectiva. Lividul domn din randul dinainte se ridica, fara sa stie despre ce e vorba, si face schimb de locuri cu mumia, asezandu-se astfel tot in fata domnitei. Toti cei din randul nostru si cel din spate se pun pe ras. Din ala isteric.
***** Asteptam jumatate de ora si nu mai incepe. Mumia pare ca se misca. Doar o impresie. Tot spectacolul n-a schitat un gest. Palaria a ramas la loc de cinste pana s-a terminat totul, cu o pana de cioara ce flutura dupa cum batea curentul. Apropo, frig de mi-au inghetat oasele la Sala Palatului.
***** Incepe spectacolul. Combinatie de teatru cu spectacol muzical, a la Broadway. In mod cert, ceva inedit pentru romanasii nostri, multi veniti ori din cauza lui Tudor Gheorghe, ori pentru ca “e la moda”.
***** N-o sa povestesc acum scenariul complet, o sa spun doar ca Tudor Gheorghe a fost, din nou, extraordinar si demn de rolul omului din La Mancha. Chiar daca a mai uitat din replici si pe alocuri a improvizat, macar a facut-o intr-un mod profesionist. Ceea ce nu se poate spune despre altii din trupa de actori care ori au cantat fals, ori s-au lasat “coplesiti de emotii” si au uitat ce trebuiau sa recite. Insa au fost o mana care au iesit in evidenta prin surpriza placuta pe care au facut-o, nu numai mie, ci tuturor. Actorii ce au dat viata personajelor Sancho Panza – Valentin Mihali, Aldonza (Dulcinea) – Monica Ardeleanu, “popa” (Padre) – Angel Rababoc si Hangiul – Adrian Andone, au fost teribil de buni in interpretarea rolurilor.
***** Ce nu mi-a placut defel a fost organizarea. Nu tu program, nu tu nimic. Dupa o ora si jumatate de spectacol, orchestra a amutit, actorii au plecat, luminile s-au stins complet, ce mai, s-a lasat o liniste de se auzeau tusetele si stranuturile si plansetele copilasilor mici adusi cu inconstienta la un spectacol la care nu aveau ce cauta. Toti au inceput sa murmure… “Gata? Asta e tot?” Sute de oameni au stat pe ganduri cateva minute. Actorii n-au venit sa salute, nici un anunt nu a fost facut, nici un gong nu s-a auzit. “Mda, deci gata, hai acasa”. Si dusi au fost. S-a golit sala si mai mult.
***** Dupa inca un sfert de ora de asteptare, ca nah, stiam ca nu se poate termina (din mai multe motive ce nu sunt relevante), spectacolul continua. Dupa ceva mai mult de 30 de minute se termina. Cam ciudata impartirea actelor…
***** Mai, dar cand se termina, piesa o face apoteotic si toti cei care mai ramasesera in sala, inclusiv subsemnatul, au aplaudat in picioare vreme de 5 minute, fara oprire. N-a fost un “show” de nota 10, dar a fost unul de tinut minte. A avut minusurile lui, dar si un mare plus, prin originalitate (ma refer la noul adus in tara, ca daca ne gandim bine, (piesa s-a “inspirat” destul din cea de peste ocean) si prin performantele celor implicati. Don Quijote a invins morile de vant intr-o seara de joi.
PS: Am intarziat cu povestea pentru ca am fost sa rezolv dintele. Ah, suspansul asta…
PS2: A mai scris despre spectacol si Lori, iar de la ea am ajuns si eu la articolul respectiv din HotNews. Nenea jurnalistu’ cred ca a dormit in timpul spectacolului. N-a lipsit secventa cu morile de vant. Doar ca n-a fost ca in filmele cu Steven Seagal si poate din cauza asta sa n-o fi bagat de seama… De ce dezinformezi bre?
Subiecte: Amintiri, Peripetii, Personal | 2 Comentarii »
18, 03, 2009 la 8:18 pm
Eu am vazut piesa asta de doua ori dar la Teatrul National din Craiova. Prima data am vazut-o cam in aceeasi perioada in care a fost si la Bucuresti si a doua oara aseara (17 martie 2009). Nu stiu cum a fost in Bucuresti dar aici a fost sala plina de fiecare data si intrpretarea a fost de exceptie. Drept dovada stau aplauzele de 15 minute de fiecare data. Poate ca in Bucuresti au avut emotii, dar in Craiova unde sunt obisnuiti cu publicul le-a iesit perfect. Un spectacol impresionant!!!
29, 09, 2023 la 2:33 am
Apoiar ferramentas de apostas e estar equipado com uma plataforma diversificada de transações financeiras, a 20Bet oferece suporte tangível aos jogadores. Este é um lugar onde eles podem apostar com dinheiro real, respaldados por concorrentes de diversas disciplinas esportivas. 20bet