![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Cartea lui Eli | Pagina principala | Omul-Lup »
(500) Days of Summer
Cronica postata de George Constantin | 08, 02, 2010
Film: (500) Days of Summer;
A aparut in anul: 2009;
In ultimii ani moda comediilor romantice a cuprins intreaga industrie cinematografica, iar spectatorii au devenit victimele unui atac continuu al acestor filme. Aproape ca nu mai exista sfarsit de saptamana care sa nu aduca pe ecrane cel putin o astfel de productie care tine mortis sa ne bage pe gat o serie de clisee seci, fara o legatura cu realitatea sau cu adevaratele trairi umane. In multimea aceasta de filme incarcate cu „dragoste” si „romantism” a fost usor sa trec cu vederea (500) Days of Summer, un film care parea inca o noua comedie romantica plictisitoare si previzibila. Dupa ce am citit cateva din criticile pe care le-a primit productia m-am hotarat sa-i dau o sansa si am descoperit unul din cele mai originale si proaspete filme ale anului trecut.
De la inceput intelegem ca scenariul este construit in jurul unei relatii dintre el si ea. Multi sunt pregatiti sa spuna ca e o poveste de iubire in care cei doi se intalnesc si se indragostesc, iar legatura dintre ei este pusa la grea incercare, dar indragostitii lupta si in final ajung sa traiasca fericiti si sa faca multi copii. Din fericire pentru noi, spectatorii, filmul demonteaza astfel de teorii inca de la inceput si ne spune ca ceea ce vom vedea nu e o poveste de dragoste. De aici incepe calatoria prin cele 500 de zile ale relatiei dintre el, Tom Hansen (Joseph Gordon-Levitt), si ea, Summer Finn (Zooey Deschanel). Tom este un romantic convins ca intr-o zi destinul o sa-i scoata in cale un suflet pereche alaturi de care sa-si petreaca restul vietii. La polul opus se afla Summer convinsa la randul ei ca dragostea adevarata e doar un basm pentru copii si ca nu exista barbatul vietii ei. Cei doi se intalnesc la compania pentru care Tom scrie felicitari si unde Summer se angajeaza ca asistenta a directorului. Evident romanticul nostru tanar este sigur ca a intalnit iubirea vietii sale si incepe ritualurile de curtare cuvenite care in final conduc la o relatie intre cei doi. Povestea poate parea una clasica, dar modul in care este scrisa face diferenta. Dialogurile sunt realiste si incarcare cu un umor de bun gust, iar momentele in care filmul ironizeaza cliseele povestilor de iubire sunt extrem de savuroase.
Filmul lui Marc Webb este primul dupa foarte mult timp care vorbeste cu sinceritate si realism despre relatiile dintre oameni. Printr-un montaj inteligent care ne poarta prin diferite momente ale relatiei dintre cei doi intelegem alaturi de personajul principal ca dragostea nu e intotdeauna un sentiment reciproc si ca de foarte multe ori vedem mana destinului acolo unde sunt doar coincidente. Ritmul filmului este unul foarte bun, iar salturile inainte si inapoi in cronologia actiunii sunt de efect. La asta se adauga si atmosfera generala care transmite perfect mesajul filmului si anume ca relatiile dintre oamenii nu sunt evenimente de proportii cosmice ci doar trairi care ne privesc pe fiecare in parte.
Prestatia actoriceasca este la inaltime si am ramas chiar surprins cate au avut de oferit doi actori care pana acum nu au avut parte de roluri majore. Personajele sunt bine construite si reusesc sa se tina departe de stereotipuri, iar pe Summer ajungi chiar sa o indragesti pentru gandirea ei libertina. Personajul care completeaza tabloul este Rachel Hansen, sora mai mica a lui Tom si consilierul acestuia in relatii.
Filmul are multe de oferit, dar in primul rand realism si umor. Este o meditatie asupra credintelor umane inradacinate in fiecare din noi si despre modul in care acestea se pot schimba. Descoperi alaturi de Tom noi perspective asupra vietii si de multe ori simti ca si tu ai fost in situatia lui. Momente precum cel in care Webb ilustreaza intr-un mod original discrepanta dintre realitate si imaginatie sunt extrem de savuroase si raman in memoria spectatorului, iar in final constati ca ai vazut un film inteligent, proaspat si original.
P.S.: Filmul nu a fost nominalizat la Oscar ceea ce este o mare nedreptate mai ales intr-un an in care s-au lansat extrem de putine filme originale si de calitate.
Subiecte: Actori, Filme | 1 Comentariu »
10, 02, 2010 la 10:28 pm
Raspunsul la concursul de saptamana asta: Pierre Morel