Ultimele articole

Tag Cloud

actiune Actori animatie Animation bune Cele mai CGI comedie comentate critica desene drama evenimente extern fictiune filmate Filme Fun Fun - Trust me horror Jocuri Johnny Depp lansari legende live movie-trailers Muzica parodii premii proaste Proprii Reclame regizor Reviews romance SF stiri trailere video viitor youtube _Comentator: Adrian Diaconescu _Comentator: Alex Sima _Comentator: George Constantin _Comentator: Stefan Toma

Categorii Google

Categorii

Validari


« | Pagina principala | »

Omul-Lup

Cronica postata de Stefan Toma | 12, 02, 2010

TheWolfman

Film: The Wolfman;
A aparut in anul: 2010;

Cand am ales The Wolfman din lista de filme pe care le-as fi putut vedea, m-am asteptat in primul rand la o poveste bine construita, cu personaje credibile si actiune pe masura. Cercetasem inainte pe internet cu privire la film insa indeajuns de superficial  (in mod deliberat) pentru a nu imi strica vreo surpriza, pe care, trebuie sa marturisesc, m-as fi asteptat sa o primesc de la acest film.

Eram constient de faptul ca The Wolfman nu e un film cu supereroi si ca nu urmeaza aceeasi reteta – cel putin asta mi-a fost dat sa inteleg din trailer si din parerile obiective  pe care le-am citit. Ma uitasem putin si peste distributie si am fost placut surprins: Anthony Hopkins, Benicio del Toro, Emily Blunt si Hugo Weaving in rolurile principale. In cazul primului actor, nu cred ca mai este nevoie de vreo clarificare pentru a iti da seama cine e – Anthony Hopkins este probabil, pe langa alti actori precum Robert de Niro sau Jack Nicholson, unul dintre cei mai prolifici si de marca oameni ai filmului. A jucat in peste 110 filme iar daca la 72 de ani inca mai poate sa apara in roluri principale atunci meritul sau de a isi expune valoarea  pe marile ecrane trebuie intr-adevar aplaudat. Benicio del Toro este un actor ce si-a facut aparitia pe marile ecrane acum mai bine de 20 de ani si de atunci a tot incantat publicul cu aparitiile sale in filme dintre cele mai diverse: Snatch (al englezului Guy Ritchie), Che, Sin City sau 21 Grams. Pe Emily Blunt nu am vazut-o decat o data in rolul arogantei Emily din “The Devil Wears Prada”, rol care mi-a incetosat vederea cu privire la ce stigmat poarta aceasta actrita cu adevarat. Nu in ulitmul rand, agentul Smith dupa cum l-au cunoscut majoritatea celor care urmaresc constant filme, Hugo Weaving  a mai jucat si in alte filme de mare succes in afara de trilogia fratilor Wachowsky. V for Vendetta, Lord of The Rings sau Transformers sunt doar cateva dintre acestea. Judecand dupa peformantele pe care toti acesti actori le-au dovedit ani de-a randul pe marile ecrane nu m-as fi gandit ca The Wolfman ar fi altceva decat un film bun, poate chiar foarte bun.

Voi incepe cu povestea: Lawrence Talbot (del Toro) este un american ce se intoarce in tinuturile natale ale Angliei, fiind chemat de logodnica fratelui sau, Gwen Conliffe (Blunt). Motivul chemarii sale urgente de pe plaiurile nord americane este moartea fratelui sau. Ben Talbot a fost gasit sfasiat intr-un sant de la marginea padurii. Zvonuri cu privire la ce sau cine ar fi putut comite astfel de atrocitati zburda libere iar Talbot Hall, conacul familiei Hall, se afla in paragina. Lawrence este intampinat de tatal sau, John Talbot (Hopkins), care nu este catusi de putin surprins sa il vada. Povestea continua intr-un mod absolut usor de ghicit iar Lawrence este muscat de Omul-Lup atunci cand acesta incerca sa il omoare. Ca in mai toate filmele cu vampiri, varcolaci ori alte fiinte supranaturale apartinand acestei sfere a fictiunii, Lawrence se transforma si el, intr-un Om-Lup. Situatia ia amploare iar inspectorul Abberline (Weaving) soseste in micul orasel din Blackmoor pentru a investiga situatia. Filmul urmeaza un fir narativ de tip “sablon” in care fiecare actiune este previzibila si astfel filmul se dezbara de surprize.

Ce nu a mers conform asteptarilor de m-a facut sa ma gandesc ca totusi, regizorul Joe Johnston chiar a vrut sa surprinda insa intr-un mod care nu surprinde ? Ei bine, voi incepe cu insusi Omul-Lup care arata ca un fel de Chewbacca vopsit negru – lucru care nu doar ca ii minimizeaza sansele de a arata intr-adevar infricostar dar te face chiar sa scoti cateva chicoteli atunci cand il vezi. Stiu ca s-a mers pe idea folosirii CGI-ului cat mai putin (doar in scenele de “transformare”) insa machiajul aplicat pe del Toro este pur si simplu departe de a da nastere celui mai mic tipat. Un punct bun al filmului este atmosfera mohorata specifica Angliei secolului nouasprezece. Peisajele din Blackmoor sunt frumos construite iar impresia generala de satuc englez guvernat de credinte populare si obiceiuri strabune este prezenta peste tot. Alternand punctele bune cu cele slabe, muzica lui Danny Elfman (pe care de altfel il stiam pentru soundtrackul genial din The Nightmare Before Christmas a lui Tim Burton) a facut prea mult uz de efectele sonore bombastice iar surpriza pe care regizorul incerca sa o ascunda cat mai bine era data de gol de interventia puternica a lui Elfman.  Momentele in care te astepti ca ceva sa sara din intuneric sunt prezente aici cu duiumul iar dupa primele doua-trei, spectatorul nu mai gaseste nimic infricosator ci chiar le priveste cu o detasare nespecifica unui film ca acesta. Doua puncte forte ale filmului mi s-au parut prestatiile lui Anthony Hopkins si a lui Hugo Weaving, acesta din urma aducand in prim plan aroganta si nepasarea specifica personajelor in a caror piele joaca. Anthony Hopkins este probabil neobisnuit de rece in comportament si stapan pe sine iar lucrul asta se poate observa atat de lesne incat sigur o sa aiba un rol mai important in film decat acela de proprietar intelept si distant. Se pare ca Joe Johnston a pus mult mai multa emfaza pe scenele de actiune decat pe poveste in sine iar diferite aspecte importante (din punctul meu de vedere) in desfasurarea povestii au ramas neexploatate, aspecte precum relatia dintre Gwen si Lawrence ori trecutul inspectorului Abberline. Un alt punct neexploatat al filmului au fost dialogurile dintre Lawrence si John, care mereu mi s-au parut repezite si frugale, in ciuda potentialei lor importante data de relatia tata-fiu care exista intre cei doi.

Concluzionand, in ciuda faptului ca The Wolfman putea sa isi fructifice potentialul considerabil de care a dat dovada, filmul nu trece dincolo de stacheta impusa de filmele mediocre dar cu pretentii.

In cazul in care vreti sa va convingeti singuri de meritele acestui film sunteti invitati sa participati la concursul saptamanal organizat impreuna cu The Light Cinema si puteti sa castigati biletele la film.

VN:F [1.9.11_1134]
Nota filmului:
Rating: 6.1/10 (7 votes cast)
Omul-Lup, 6.1 out of 10 based on 7 ratings

Light

renne

Subiecte: The Light Cinema | 2 Comentarii »

2 Raspunsuri la “Omul-Lup”

  1. adisilav Says:
    17, 02, 2010 la 4:50 pm

    Nu mi-a placut. De ce? Poate din cauza ca eram prea obosit si nu am fost atent la detalii, ci numai la povestea in sine. Poate din cauza ca nu a reusit sa ma surprinda cu nimic povestea (aveam impresia ca mai vazusem filmul). Poate din cauza ca am stat langa niste manelisti care si-au aruncat picioarele peste scaunele din fata , au fosnit popcorn si au comentat tot timpul filmului. Sau a fost prea cald….Anyway…eu am adormit la lord of the rings dupa primele 20 de minute si am ratat intreaga trilogie. Asa a fost si aseara…dupa primele 15 minute mi-as fi dorit sa fi stat acasa sa ma uit la The Tudors. In seara asta ma duce sotia la Percy Jackson. Sper sa nu ma intorc dezamagit.

    VA:F [1.9.11_1134]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
  2. Culture & Anarchy » Blog Archive » Movie basket #5 Says:
    06, 03, 2010 la 11:45 am

    […] Wolfman – Despre cel mai recent film al lui Anthony Hopkins, puteti citi aici. Nota: […]

Comentarii

căutare personalizată