« Sherlock Holmes | Pagina principala | Avatar »
Up in the air
Cronica postata de Adrian Diaconescu | 09, 01, 2010
Film: Up in the air;
A aparut in anul: 2009 (la ei);
Stiu ca nu e fair etic, jurnalistic si deontologic sa scriu o recenzie despre un film care n-a aparut inca in cinematografele din Romania, dar e vina mea ca distribuitorii de filme din Romania sunt atat de retarzi (pardon, intarziati, ca sa fiu politically correct) incat nu binevoiesc a aduce pe ecrane un film nominalizat de sase ori la Globurile de Aur decat in luna martie in conditiile in care lansarea din, sa zicem la intamplare Estonia, se va petrece cu vreo doua luni mai devreme? Stiu si ca nu e frumos pentru un cinefil care se respecta sa pirateze filme si sa le urmareasca din fata calculatorului cand ar putea fi moral si etic si ar putea astepta pana cand George Clooney ar mai scoate vreo doua filme ca sa dea banii de mancare pe vreo trei zile sa vada filmul la dragele noastre imunde cinematografe din Bucuresti. Cu toate acestea, astazi, 9 ianuarie, am facut inimaginabilul, rusinosul, de neiertatul si am descarcat filmul, vazandu-l apoi in conditii similare sau chiar superioare unora din cinematografele de la noi pe bietul meu laptop.
Si pe cat de imoral m-am simtit facand acest lucru, ilegal nu-i asa, pe atat de bine m-am simtit urmarind ceea ce se poate numi fara teama de a gresi una din capodoperele cinematografice ale anului 2009. Regizat si scris de omul din spatele minunatului Juno, Jason Reitman si avandu-i in distributie pe multipremiatul si multiadoratul mai ales de femei George Clooney, precum si pe ilustrele pana acum anonime Vera Farmiga si Anna Kendrick, filmul reuseste sa surprinda fara a soca, sa capteze atentia fara a utiliza efecte speciale, sa impresioneze fara a exagera si nu in ultimul rand sa spuna o poveste verosimila, credibila, naturala fara a cauta senzationalul.
Ceea ce este extraordinar la acest film este ca nu poate fi incadrat intr-un tipar, nu poate fi categorisit, nu poate fi confundat si nu poate fi uitat. Este in acelasi timp o drama, o comedie, un romance, insistand pe detalii, dar fara a se pierde in amanunte, folosind clisee, dar fara a deveni el insusi un stereotip, facand si desfacand tipologii, atacand atat sensibilitatea, cat si ratiunea privitorului. Fiecare personaj in parte, de la cel interpretat magistral de George Clooney si pana la cele mai neinsemnate, cum este de exemplu cel al lui Zach Galifianakis, cel care a impresionat in Hangover, este perfect creionat si schitat, lasand la vedere mare parte a caracterului sau, dar ascunzand acele trasaturi care ar putea deveni utile povestii mai tarziu in film.
Povestea este una originala, dar simpla, intriga dezvoltandu-se lin si previzibil pana la un anumit punct, punct in care intorsaturile de situatie tin publicul conectat. Ca tot veni vorba de intorsaturi de situatie, acestea sunt foarte bine gandite, facand filmul sa deraieze la un moment dat spre o comedie romantica de duzina si determinandu-ne sa anticipam un final cheesy, nerealist, tras de par ca atatea si atatea finaluri hollywoodiene. Final care nu se petrece din fericire, in locul lui filmul avand parte de un epilog veridic, nespectaculos, dar logic in conditiile date, un final original si cu picioarele pe pamant, care nu schimba actiunea cu 180 de grade si care impresioneaza, dar nu aduce lacrimi in ochii privitorului.
Despre prestatiile actoricesti nu sunt foarte multe de spus, singura intrebare relevanta fiind care din cele doua actrite impresionante isi va adjudeca Globul de Aur pentru rol secundar. Eu pariez pe Vera Farmiga. Cat despre George Clooney, am din nou o singura intrebare… Cum Dumnezeu a castigat omul asta un singur Oscar pana la 48 de ani?!?!
Acestea fiind spuse, hai sa dezvalui cateva lucruri si despre intriga, asta in cazul in care inca nu v-am convins ca filmul e unul din cele mai bune din ultimii ani… Asadar, povestea este in linii mari cea a unui nene trecut de 40 de ani, care desi are una din cele mai blestemate slujbe din lume (aceea de a concedia oameni) si desi are unul din cele mai crancene programe de lucru pe care vi l-ati putea imagina vreodata, isi iubeste la nebunie viata si jobul, locuinta sa fiind avionul si aeroportul. Problemele apar in momentul in care insasi existenta lui Ryan Bingham, asa il cheama pe nene, este pusa in pericol de zelul excesiv al unei noi angajate care gaseste o metoda de a realiza jobul fara a mai calatori si in esenta fara a mai parasi biroul.
In incheiere, cu regret pentru distinsii domni Tarantino si Cameron, care au dat mari lovituri anul asta, realizand, Tarantino cel mai bun film al sau din ultimii 15 ani, iar Cameron poate cel mai bun film al lui ever, imi anunt favoritul la Golden Globe si la Oscar in aceasta stranie, nespectaculoasa, nonconformista si atat de naturala capodopera… And the winner is… Up in the air….

Subiecte: Actori, Filme | Nici un comentariu »