![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Dr. Parnassus | Pagina principala | (500) Days of Summer »
Cartea lui Eli
Cronica postata de Stefan Toma | 29, 01, 2010
Film: The Book of Eli;
A aparut in anul: 2010;
Subiectele distopice m-au intrigat si m-au atras dintotdeauna. Nu mai tin minte sigur care a fost prima mea carte care folosea reteta asta si nu stiu daca risc adevarul spunand cu jumatate de gura ca a fost Fahrenheit 451 a lui Ray Bradbury. In orice caz, prima mea intalnire cu distopia sau cu subiectele post-apocaliptice mi-au trasat si contururile intre care mai apoi s-a strans pasiunea mea pentru acest gen care transcende artele. De la prima carte distopica au trecut vreo 3-4 ani si intre timp mi-am rafinat gustul si lucrul asta l-am putut face doar pentru ca am gustat din cat mai multe preparate, incropite dupa aceasta reteta a pustiului psihologic. Am citit distopii cu vampiri, cu zombie, cu oameni simpli si cate si mai cate. Intr-un final nu am ajuns sa fac o departajare clara intre personajele care populeaza operele distopice insa la o concluzie tot am ajuns: imi plac peisajele triste, anoste, pustii – care te transporta acolo (fie ca acolo inseamna in paginile unei carti ori in cele 24 de cadre pe secunda ale unui film) si imi place zbuciumul psihologic al personajelor. Probabil credeti ca sunt vreun sadic insa atat timp cat vorbim de fictiune, nu vad carte sau film care se proclama distopic fara aceste doua ingrediente.
The Book of Eli e produsul fratilor Allen si Albert Hughes care nu au regizat multe filme, insa cele pe care le-au scos pe marele ecran au fost unele bine mestesugite: From Hell (2001 – cu Johnny Depp) sau Menace II Society (1993 – debutul cinematografic). Din punctul asta de vedere fratii Hughes se incadreaza mai mult la tipul de regizori care prefera sa nu se grabeasca si sa stea sa mestece pe o parte si pe alta aspectele filmului ca mai apoi sa treaca la actiune. Nu-i un lucru rau ci dimpotriva: isi aloca asa destul timp incat sa dezbata si sa analizeze fiecare punct al filmului. Insa filmul asta nu se aseamana cu nimic din ce au “turnat” fratii Hughes inainte.
Cartea lui Eli este un film cu subiect distopic care se petrece in viitorul nu foarte indepartat, in America. Eli este un calator care se indreapta spre vest, carand dupa sine printre pusti, pistoale si cutite – o carte: Biblia. Nu este foarte clar de ce Eli trebuie sa mearga catre vest insa in constiinta sa, este foarte determinat sa ajunga acolo, ba mai mult, calatoria si sosirea in acel punct din vest o vede ca pe o indatorire, ca pe o misiune. Pe drum este acostat de diversi oameni care nu se afla acolo cu scopuri nobile. Este de remarcat calmul lui Eli, stare care persista de-alungul intregului film. Cand insa vede ca nu merge cu vorba buna, Eli scoate una dintre armele pe care le cara in rucsac si ii rapune pe inamici cu o exactitate si siguranta pe sine uimitoare. Daca totul s-ar fi desfasurat in felul asta cu siguranta protagonistul nu avea de intampinat nici un pericol real pana in vest. Dar lucrurile se complica cand acesta trece printr-un oras fantoma locuit de diversi oameni dubiosi, toti condusi de un fel de mafiot pseudo-bibliofil maniac pe numele sau Carnegie. Acesta nu doreste decat cartea lui Eli, pe care acesta din urma nu doreste sa o dea cu una cu doua. Actiunea se petrece apoi in diferite locatii ale desertului arid si pustiu, ajungand in climax la punctul final al calatoriei lui Eli si la un deznodamant care pe mine m-a surprins intr-un mod placut.
Denzel Washington il interpreteaza pe Eli, un personaj destul de paradoxal daca e sa ii interpretam actiunile si convingerile. Denzel nu numai ca este un actor prolific (numarand mai bine de 50 de filme la activ printre care as dori sa amintesc de Training Day, The Manchurian Candidate, Inside Man si Philadelphia) dar si unul extrem de versatil. Actorul face un rol foarte bun in pielea lui Eli si ii da o oarecare stralucire (atat de necesara peisajelor degradande) filmului. Carnegie este interpretat magnific de Gary Oldman. Doua nume mari din prima pe afisul filmului. Pentru cei care probabil au lipsit de pe Pamant in ultimii aproape 30 de ani, Gary Oldman a dus in spate si inca mai poate duce in ciuda varstei, un numar impresionant de roluri, jucand in mai bine de 60 de filme. Franciza Harry Potter, Dracula, The Fifth Element, Leon, Batman Begins si recentul A Christmas Carol sunt doar cateva din filmele de succes in care Oldman a jucat. In rol de gangster in cautare Bibliei, actorul se descurca minunat iar grimasele si minele pe care le ilustreaza sunt extrem de expresive. Iar Mila Kunis (probabil cel mai cunoscuta pentru vocea sa pe care o imprumuta personajului Meg Griffin din Family Guy) este Solara, o fata care nu prea stie de capul ei si care se aciueaza dupa Eli pentru ca gangsterul cel rau cam face ce vrea din ea si din mama ei. Nu stiam daca jocul ei a fost destul de adecvat pentru atmosfera sumbra a filmului pana cand am vazut ca prima alegere a fratilor Hughes pentru rolul lui Solara a fost Kristen Stewart, probabil cea mai inexpresiva si netalentata actrita din generatia tinara de actori (cot la cot cu Robert Pattinson). Iar in cazul asta, Mila a jucat chiar ok. Probabil ca Stewart ar fi distrus filmul.
As dori sa revin asupra subiectului filmului pentru ca simt ca ar mai avea nevoie de cateva cuvinte clarificatoare. Distopia fratilor Hughes este una destul de inovatoare pentru ca are si un substrat religios. Insusi titlul filmului trimite indicii catre Biblie, in aramaica Eli insemand Dumnezeul Meu. Pentru ca imi place simbolismul si pentru ca sustin cu tarie ca in spatele fiecarui nume sta destul de multa informatie despre persoana (chiar daca numele este pus la intamplare sau ales – insa imi permit sa cred ca de cele mai multe ori este menit sa fie asa). Nu stiu daca merg prea departe daca zic ca Eli este un fel de reincarnare a lui Dumnezeu mai ales ca se tot vorbeste de faptul ca motivul pentru care planeta a ajuns arida si pustie este un razboi religios purtat pentru cartea lui Eli. Ciclicitatea istoriei mi s-a parut destul de palpabila in acest film mai ales pentru faptul ca am vazut filmul asta ca un fel de a doua Geneza, povesita intr-un cu totul alt mod. Carnegie mie imi suna destul de izbitor cu Carnage, chiar daca numele sunt distincte prin doar cateva litere. Iar in cazul asta, numele nu ar fi departe de adevar. Carnegie are la dispozitie o banda de oameni dispusi sa faca orice pentru stapanul lor. Zic orice pentru ca mai fac si lucruri marunte dar principala lor ocupatie este taiatul in carne vie in stanga si in dreapta. Solara mi se pare ca e un derivat de la spaniolul Sol care ar insemna Soare. Chiar daca in preajma lui Carnegie nu e tocmai un soare, sfarsitul o sa faca lucrurile clare si abia atunci mi-am dat seama ca Solara isi merita numele.
Cea mai mare surpriza a filmului vine insa la sfarsit cand Eli isi indeplineste scopul si apele tulburi se mai limpezesc. Sfarsitul cere o continuare pe care insa nu mi-o doresc, din frica plasei genului comercial, in care inevitabil, precum multe alte filme, aceasta pelicula ar cadea.
Concluzionand, chiar daca filmul poarta stigmatul distopiei (care a fost utilizata la greu si care parca nu mai prezenta interes nici vizual nici din punctul de vedere al subiectului) cu siguranta aduce un suflu nou si un final uimitor care cu siguranta te va face sa vezi filmul intr-o alta lumina.
Daca v-am starnit interesul si vreti sa vedeti filmul, participati la concursul organizat de Town Portal | Video impreuna cu The Light Cinema si puteti castiga bilete la film.
Subiecte: The Light Cinema | 3 Comentarii »
31, 01, 2010 la 7:00 pm
[…] Book of Eli – Cea mai noua distopie cinematografica. Una buna de altfel. Mai multe aici. Nota: 5/5. Tags: […]
11, 02, 2010 la 11:19 pm
Am vazut aseara acest film. Nimic deosebit, plictisitor as putea spune, prea lung pentru o poveste simpla, o Mila Kunis far substanta. cred ca publicul a venit doar pentru ca este un film cu Denzel Washington.
Anyway ma bag si la concurs poate prind o invitatie si ajung sa vad The Wolfman – un alt film la care merg pentru distributie in primul rand si mai putin pentru poveste. So ….
Martin Campbell este regizorul filmului Edge of Darkness
11, 02, 2010 la 11:38 pm
Poate si pentru Gary Oldman.