![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Surogate | Pagina principala | Couples Retreat (Vacanta All Inclusive) »
The taking of Pelham 123
Cronica postata de Alex Sima | 24, 11, 2009
Film: The taking of Pelham 123;
A aparut in anul: 2006;
Autor cronica: Stefan Adrian Diaconescu;
Avem filme de suferinta, filme de buna dispozitie, filme de varsat nervii, filme de calmat nervii, filme de familie, filme de vazut cu prietena, filme de vazut cu fratele mai mic si asa mai departe. De ce n-am avea si un film de greva la Metrorex, m-am gandit eu, dupa ce am indurat doua zile de gasit trasee alternative prin Bucuresti, cu ocazia incercarii de campanie electorala pe spinarea contribuabililor a domnilor imbuibati de la metrou?
Si mi-am zis, ce poate fi mai potrivit decat The taking of Pelham 123, un film in care se deturneaza un metrou, si speram eu se distruge sau se arunca in aer macar un metrou?
Stiu, sunt sadic, dar cred ca vorbesc in numele multor sute de mii de oameni cand spun ca-mi doream din tot sufletul sa vad de exemplu un metrou in flacari, sau macar un lucrator de la metrou impuscat… Si desi filmul a inceput bine, chiar foarte bine, si am avut un vatman, nevinovat in film, saracul, dar a carui suferinta m-a facut sincer sa zambesc, fanteziind ca in locul lui ar putea fi unul din prietenii de la metroul bucurestean de toate zilele, continuarea a fost dezamagitoare, singurii care au mai suferit pana la final fiind tot papagalii de calatori. Eh,asta e! Viata e nedreapta pana si in filme!
Trecand peste aceste detalii meschine de bucurestean chinuit, sa ne referim putin si la filmul in sine. Film facut dupa o reteta simpla, costisitoare, dar aducatoare de profit. Se ia un regizor creator de mari hituri de casa, Tony Scott (True romance, Crimson tide, Man on fire, Domino), se adauga o distributie grasa, si la propriu si la figurat, gabaritul actorilor din rolurile principale fiind unul de invidiat, atat fizic, cat si cinematografic (Denzel Washington, John Travolta, James Gandolfini), se asezoneaza cu o idee lipsita de originalitate, dar verificata si rasverificata in atatea si atatea productii de succes si se adauga cireasa de pe tort cu ajutorul scenariului unui film de mare succes din anii 70, refacut de unul din cei mai valorosi si priceputi scenaristi de la Hollywood, Brian Helgeland, cel care se face vinovat de succesul unor productii ca L.A. Confidential, Mystic River sau A Knight’s Tale.
Rezultatul? Un blockbuster, fara doar si poate, dar in acelasi timp un film care nu impresioneaza prin nimic. Nu tu prestatii actoricesti sclipitoare, Denzel si John Travolta parand cel putin iesiti din forma, primul fiind neobisnuit de apatic si chiar as putea spune nepotrivit pentru rolul de fata, in timp ce John Travolta pare ca se straduieste prea mult, in incercarea de a fi in acelasi timp si diabolic de inteligent, si de o intelepciune si o profunzime a gandirii deosebita, dar si inzestrat cu o doza mare de nebunie. Nu ii iese mai nimic, parand doar cel mult nebun, disperat si chiar destul de naiv pentru situatia cu care are de-a face. Protagonistilor li se alatura niste actori secundari stersi, ale caror roluri nu sunt indeajuns de bine creionate pentru a iesi in evidenta, dar adevarul este ca nici ei nu se dau prea tare peste cap pentru a face roluri memorabile. Astfel, John Turturro si James Gandolfini, altfel actori mai mult decat talentati in alte productii, par total lipsiti de vlaga, fericiti probabil cu gandul la cecul gras pe care urmeaza sa-l incaseze fara mari eforturi actoricesti.
Nu tu intriga iesita din comun, nu tu suspans care sa te faca sa incremenesti in scaun, nici macar rasturnari de situatie atat de iubite de autorii thrillerelor hollywoodiene obisnuite. Efectele speciale sunt decente, dar nu stralucesc nici macar ele, singurul efort cat de cat laudabil al producatorilor fiind acela de a adapta un film al anilor 70 la tehnologia anului 2009.
Ceea ce ma deranjeaza pe mine cel mai tare insa e ca producatorii, in aplicarea retetei pe care o descriam mai sus, au uitat condimentele, au uitat sarea si piperul, si anume detaliile. Astfel, pe parcursul filmului ne-am trezit cu situatii ridicole, cum ar fi cum mama naibii putea functiona o retea wireless de internet in strafundurile pamantului atat de bine sa se poate realiza un videochat fara intreruperi, in timp ce telefonia mobila nu avea acoperire? Sau de asemenea cata prostie poate fi adunata pe parcursul a 100 de minute la atatea si atatea personaje episodice? Avem politisti si functionari publici de-a dreptul idioti (desi daca stau sa ma gandesc asta n-ar fi chiar neverosimil), avem si teroristi retardati care, desi stiu ca sunt urmariti de lunetisti, nu fac nimic pentru a se proteja cat de cat. Acum pe bune, era greu pentru Travolta sa ceara pe langa bani si alte conditii, si sa nu fie trimisi lunetisti la metrou?! Varful aisbergului insa, din punctul de vedere al stupizeniei, il atinge de departe un lunetist care imi da impresia, nu stiu exact de ce, ca ori e nascut in Romania, ori are rude pe aici. N-o sa dezvalui exact scena care ma face sa spun asta, va spun doar ca are un sobolan intr-insa si e una din incercarile esuate de a prezerva o parte din umorul productiei originale din anii 70.
Apropo de umor, acesta este atat de chinuit si de nefericit, incat te face sa razi tocmai pentru ca iti dai seama ca niste profesionisti chiar au crezut pentru un moment ca respectivele scene ar putea fi in vreun fel haioase. Cu toate acestea, The taking of Pelham 123 primeste o nota de trecere din partea mea si chiar o recomandare chinuita si doar cu anumite conditii indeplinite datorita dialogurilor pe alocuri reusite (doar intre protagonisti, restul fiind dezastruoase), datorita efectelor speciale decente si care pentru un copil de pana in 14 ani ar putea parea chiar reusite in anumite momente si datorita simplei confruntari John Travolta-Denzel Washington, care chiar si in cele mai nereusite momente ale lor, raman niste “monstri sacri” ai cinematografiei mondiale.
Pentru a putea savura insa acest gen de film trebuie, cum spuneam, sa indepliniti unele conditii, si anume fie sa aveti o varsta de sub 14 ani (si o inteligenta sub medie, as adauga), fie sa fiti iritati la culme de metroul ca mijloc de transport, fie filmul sa fie pe ProTv intr-o vineri sau sambata seara (si va fi, credeti-ma, in maxim 2 ani), fie sa aveti o pasiune insatiabila pentru filme de actiune de mana a doua sau pentru idioti de Hollywood. Daca nu indepliniti niciuna din conditiile de mai sus, mai bine cititi o carte. Sau chiar si o revista glossy. Poate fi la fel de entertaining si ocupa mai putin timp. Daca le indepliniti, vizionare placuta!
In final, un cuvant despre epilogul filmului: Penibil! Previzibil! Si nea Gicu de la doi facea ceva mai original. Ma rog, a fost mai mult de un cuvant, dar ati prins ideea…
Subiecte: Filme | Nici un comentariu »
