![[Valid RSS]](/pictures/valid-rss.png "Validate my RSS feed")
« Dorian Gray | Pagina principala | Cum sa iti dresezi dragonul 3D »
Iron Man 2
Cronica postata de Stefan Toma | 20, 05, 2010
Titlu: Iron Man 2;
A aparut in anul: 2010;
Adaptarile constituie o buna parte din filmele pe care le vedem la cinema. Fie ca sunt adaptari dupa romane celebre (amintesc doar cateva: Trainspotting a lui Irvine Welsh – filmul impamantenind gloria de care romanul s-a bucurat in randul tinerilor, Fight Club a lui Chuck Palahniuk – filmul a popularizat cartea iar Palahniuk a devenit un scriitor cunoscut si multe altele), nuvele, proza scurta sau benzi desenate. De multe ori insa, adaptarile nu respecta intru totul materialul original si tind sa infloreasca firul narativ pentru a fi mult mai usor gustat de fanii filmelor burdusite cu actiune – in functie de caz, desigur. Desi oamenii care se ocupa cu adaptarile stiu ca in cazul acestora ai doar doua sanse (fie ratezi fie dai marea lovitura), cred ca nu sunt foarte suparati de faptul ca intristeaza o mana mica de oameni adepti ai scrierii dar in acelasi timp fac fericiti o masa mai mare de oameni care vor ca cele 2 ore pe care le petrec in sala de cinema sa ii detaseze complet de orice legatura cu lumea reala.
In filmul de fata, vorbesc despre o adaptare a unei benzi desenate (BD) devenita rapid o franciza a genului. Iron Man a celor de la Marvel are o istorie indelungata. Prima sa aparitie ca personaj de BD a fost in primavara anului 1963, mai precis in numarul 39 al seriei Tales Of Suspense. “Tatal” lui Iron Man este Stan Lee, bine cunoscut pentru participarea in proiecte BD de o mare anvergura precum Hulk, Spider-Man, Daredevil, X-Men ori Fantastic Four. Succesul lui Iron Man a fost atat de rasunator incat nu i-a trebuit mult pana sa ajunga in comic-ul Avengers (dupa care se va adapta filmul cu acelasi nume, urmand sa apara in 2012), in toamna aceluiasi 1963.
In 2008, Jon Favreau a dat publicului prima adaptare cinematografica dupa BD-urile Iron Man. Rolul lui Tony Stark, alter-ego-ul lui Iron Man a fost interpretat de nimeni altul decat Robert Downey Jr. Pelicula a devenit imediat un hit al box office-ului si a strans 585 de milioane de dolari. Dupa un asemenea success, nu se putea sa nu existe o continuare.
Doi ani mai tarziu, Jon Favreau ofera publicului un sequel. Iron Man 2. Distributia se pastreaza, avand loc minore schimbari. Cel mai important (pentru mine cel putin) este ca Downey Jr. ramane in rolul lui Tony Stark.
Am fost sa vad filmul nestiind la ce sa ma astept. Vazusem prima parte si nu as fi sincer daca as spune ca nu mi-a placut. Mi-a placut, chiar foarte mult. Dialogurile aruncate rapid, inzestrate cu o remarcabila prezenta de spirit din partea lui Stark, combinate cu o actiune de prima mana si efecte speciale fabuloase m-au convins sa urmaresc traiectoria lui Tony Stark si in urmatorul film.
In acest sequel, Iron Man isi dezvaluie identitatea iar Tony Stark este pus fata in fata cu guvernul american, care ii cere milionarului sa predea costumul de Iron Man armatei. Ca si cum acest lucru nu este indeajuns, Stark trebuie sa gaseasca un leac pentru iradierea cu paladiu pe care i-o ofera arc-reactorul (practic inima sa si a costumului).Pe cealalta parte a globului, Ivan Vanko (jucat de Mickey Rourke), fiul unui fizician care a lucrat impreuna cu Howard Stark, se pregateste de razbunare. Vanko vrea sa isi razbune parintele din cauza unei galceve mai vechi, cauzata de tatal lui Tony Stark.
Filmul beneficiaza de o poveste mai complexa decat prima ecranizare insa toate problemele care se ridica – fie ele de natura cruciala sau nu – se rezolva extrem de repede. Gaselnita lui Favreau in ceea ce priveste leacul pentru iradierea lui Tony mi se pare destul de trasa de par cu tot prestigiul si circumvolutiunile de care Tony se bucura. La un moment dat stiam ce urma sa se intample in continuare insa nu gratie puterilor mele supranaturale ci gratie naratiunii de tip sablon ce se gaseste in Iron Man 2. Toate fazele pe care le-am vazut aici, le-am mai vazut si in alte parti. Esential aceleasi. Poate regizorul stia asta, fiindca a ales sa “impodobeasca” cam fiecare scena cu potential de actiune, cu extrem de multe explozii si boom-uri. La un moment dat ma dureau urechile de la atatea explozii de masini si mai stiu eu ce.
Daca actiunea este intr-o anumita masura previzibila si efectele menite sa ia ochii spectatorului sunt cu toptanul, exista si lucruri care pot spune ca mi-au placut sincer la acest film. In primul rand, Robert Downey Jr. Mi-a placut si in Sherlock Holmes, imi place si aici. Atitudinea, dialogurile, mimica, felul de a juca. Ce sa mai, jos palaria. Scarlett Johansson mi-a lasat o impresie neutra in rolul sau. Ma asteptam sa iasa ceva la iveala legat de personajul ei si nu am fost dezamagit. Dar parca contrastul dintre ce parea sa fie si ce era “de fapt” este totusi putin cam mare, insa nu chiar la fel de suparator ca abuzul de pirotehnice. Sam Rockwell s-a ridicat de la statutul de sex-addict din Choke la acela de multimilionar frustrat si lacom, in Iron Man 2. O tipologie care parca il prinde totusi mai bine decat personajul Victor Mancini (Choke). In jumatate din scene, Mickey Rourke sta jos si lucreaza la o arma cu care sa il invinga pe Iron Man. Cred ca Rourke a obosit foarte tare dupa The Wrestler si producatorii au fost de acord sa filmeze toate scenele lui Vanko cu acesta stand jos. Probabil a fost un adevarat supliciu pentru Rourke sa mearga pe pista de la Monaco imbracat in tehnician si cu niste fiare prinse de el. In alte roluri ii veti mai gasi pe Samuel L. Jackson, Don Cheadle sau Gwyneth Paltrow.
Numai lucruri bune de zis la capitolul coloana sonora. Insa probabil un lucru care s-a potrivit ca o manusa actiunii a fost melodia celor de la AC/DC Highway to Hell.
In concluzie, Iron Man 2 – cu toate hibele lui – este un film la care va puteti duce daca vreti sa vedeti multa actiune, tehnologie si super-eroi.
Subiecte: The Light Cinema | 1 Comentariu »
03, 06, 2010 la 4:56 pm
Pentru concurs: regizorul filmului “The Losers” este Sylvain White.